Generatoarele vieţii
Autor: Ion Golban  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de iongolban26 in 03/10/2009
    12345678910 0/10 X
Text biblic Iacov 3:13-18


Fiecare om, o dată născut pe acest pământ, are în inima sa două generatoare (figurativ vorbind). Aceste generatoare însoţesc omul pe întreg parcursul vieţii lui şi sunt puse în funcţiune numai după voinţa şi dorinţa omului însuşi. Nimeni alt cineva nu poate pune în funcţiune aceste generatoare, doar numai poate să le dea o scânteie, adică un imbold, dar de pornit le poate porni numai omul însuşi. Unul dintre generatoare generează lucrurile bune din viaţa omului, iar celălalt generator generează lucrurile rele. Vreau să înţelegeţi că nu mă refer la faptele bune pe care unii le pun ca şi condiţie ca să fii mântuit, pentru că ştim că Biblia spune în Efeseni 2:10: „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Eu mă refer la natura voinţei omului.
Dacă persoana este fără de Hristos, atunci generatorul lucrurilor rele este folosit cel mai des. Şi ştiţi ce este foarte interesant? Omul poate să facă răul toată viaţa, şi generatorul lucrează cu aceiaşi intensitate, fără ca să se uzeze, şi chiar mai mult, acest generator ajunge la performanţe nebănuite. Dar, din momentul în care Isus Hristos intră în viaţa omului şi devine Domnul şi Stăpânitorul lui, începe să funcţioneze celălalt generator, generatorul lucrurilor bune. Ce anume credeţi că generează generatorul de lucruri bune? Răspunsul ne este dat în Galateni 5:22-23: „...dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor”.
Să nu credeţi însă că, o dată cu intrarea Domnului Isus în viaţa omului, generatorul lucrurilor rele dispare. Nu, generatorul este încă acolo! El nu dispare ci, treptat, el îşi pierde din capacitatea sa şi uneori ne dă de ştire că el încă mai este prezent făcând „mici” ravagii. Ca să nu ajungem în astfel de momente când „micile” ravagii îşi fac simţită prezenţa, este cel mai bine şi cel mai înţelept, ca din timp, să predăm tabloul de comandă al generatorului în mâinile Duhului Sfânt pentru ca El să-l ţină sub control. De ce trebuie el să fie ţinut sub control de către Duhul Sfânt? Pentru că lucrurile generate de el te îndepărtează de ţinta vieţii: asemănarea cu Isus Hristos!
Acum, aş vrea să mă opresc la unul dintre lucrurile generate de generatorul de lucruri rele, şi anume, la ceea ce Biblia numeşte pizmă, adică invidie.
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte termenul de invidie ca fiind: „Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situaţia bună a altuia; pizmă”.
Explicaţia seculată a termenului invidie nu diferă de explicaţia teologică. Way of Life Encyclopedia of the Bible & Cristianity defineşte invidia ca fiind: „
Haideţi să vedem, în primul rând, câteva cazuri de invidie de pe paginile Scripturii:
Numeri 12:1-2.
„Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiane pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană. Şi au zis: Şi Domnul a auzit-o.” Din acest text reiese in mod clar faptul pentru care ei s-au ridicat impotriva lui Moise. Problema lor principală nu era soţia lui Moise ci era invidia lor faţă de Moise. Pe ei îi deranja că Dumnezeu vorbea poporului numai prin Moise şi nu şi prin ei.
B. Numeri 16:1-3, 10.
De data aceasta, unii dintre leviţi s-au ridicat împotriva lui Moise şi a lui Aaron. Biblia ne spune că: „Ei s-au adunat împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi le-au zis: < Destul! Căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai pesus de adunarea Domnului?>” Ceea ce-i deranja pe ei nu faptul că Moise şi Aaron erau lideri, ci faptul că ei nu erau în locul lui Aaron. Ei îl invidiau pe Aaron pentru că el deţinea funcţia de mare preot. Lucrul acesta îl vedem scris în versetul 10 unde Moise îi vorbeşte lui Core: „V-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine, şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia!”
C. Matei 27:15-18.
Şi Isus Hristos a fost invidiat. El chiar a fost dat la moarte de către farisei datorită invidiei. Lucrul acesta îl aflăm din versetul 18, unde ni se spune că Pilat ştia că din invidie L-au dat pe Isus în mâinile lui şi au cerut ca El să fie răstignit iar Baraba să fie eliberat.
In cel de-al doilea rand, aş dori să ne uităm puţin la consecinţele pe care le aduce invidia.
Proverbe 14:30b.
Solomon ne spune că invidia este putrezirea oaselor. Invidia, o dată intrată în inima noastră, începe să ne macine, să ne consume. Invidia ne distruge pe noi precum putregaiul distruge interiorul unui copac. Am avut ocazia să văd un copac foarte mare încât şase persoane nu puteau să-l cuprindă. Treceam des pe lângă el şi de fiecare dată eram uimit de frumuseţea şi de dimensiunile lui. Părea să fie un copac bătrân, dar puternic. Această impresie am avut-o până când, într-o dimineaţă am văzut copacul la pământ. Datorită unui vânt puternic el s-a rupt pentru că era gol în interior. Putregaiul şi-a făcut lucrarea. L-a consumat încet, dar bine.
B. Numeri 16:3, 13-14, Matei 27:22-23.
Din aceste versete vedem că invidia duce la ură.
Datan şi Abiram, când au fost chemaţi de către Moise s-au împotrivit şi au răspuns cu ură mesagerilor că nu se duc la Moise. Ei au zis: „Ce bine ne-ai mai dus într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”
„Pilat le-a zis: , i-au răspuns cu toţii. Dregătorul a zis: Ei au început să strige şi mai tare: Când a văzut Pilat că nu ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: Şi tot norodul a răspuns: ”. Invidia fariseilor a stârnit poporul la ură împotriva lui Isus, iar poporul a fost orbit de această ură încât nu şi-au dat seama ce blestem au cerut asupra întregii naţiuni.
C. Numeri 16:28-35, Luca 19:41-44.
Invidia aduce moarte.
Core, Datan şi Abiram, împreună cu familiile şi cu toate averile lor s-au pogorât de vii în locuinţa morţilor (versetul 33). Ceilalţi 250 de leviţi au fost arşi.
Implinirea blestemului menţionat mai sus nu s-a lăsat mult aşteptat. În anul 70 d. H. S-au împlinit cuvintele Domnului Isus Hristos că Ierusalimul va fi distrus şi oamenii omorâţi (versetul 44). Ura, generată de invidie a adus moartea fizică.
D. Invidia duce la stagnare spirituală.
Invidia te face să-ţi iei privirea de la Dumnezeu şi să te uiţi în viaţa omului. Astfel, privirea noastră coboară de pe verticală pe orizontală şi noi începem să ne comparăm cu oamenii şi nu cu Dumnezeu. Unii credincioşi, datorită invidiei, nu reuşesc să-L reflecte pe Hristos prin vieţile lor pentru că ei îl socotesc pe Dumnezeu nedrept. Aceasta ne duce la stagnare spirituală şi în felul acesta ajunge credinciosul nostru din echipa luptătorilor de elită în batalionul de rezervă, unde îşi petrece restul vieţii plângându-şi de milă.
O dată pătrunsă în viaţa noastră, invidia nu rămâne singură, ci aduce, cu timpul, şi celelalte lucruri generate de generatorul lucrurilor rele. Apostolul Pavel ne face cunoscut în 2 Corinteni 12:20 care sunt lucrurile care însoţesc invidia: gâlceavă, mânia, dezbinarea, vorbirea de rău, bârfa, îngâmfarea şi tulburarea. Nu-i aşa că este o echipă nu prea plăcută? În traducerea Bibliei de Dumitru Cornilescu din 1931 găsim următoarele cuvinte în Iacov 3:16: „...unde este invidie este dezordine şi fapte rele”. Ce credeţi? Cu astfel de coechipieri, mai putem să-L reflectăm pe Isus Hristos prin viaţa noastră?
In cel de-al treilea rand, vreau să ne uităm la calmantul pentru calmarea până la reducere a invidiei, calmant oferit de către Cuvântul lui Dumnezeu.
In Proverbe 14:30a, ni se spune că „o inimă liniştită este viaţa trupului”. O inimă liniştită, plină până la refuz cu înţelepciunea care vine de sus, înţelepciune despre care ne vorbeşte Iacov în Iacov 3:17: „înţelepciunea care vine de sus, este, întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.”
Aş dori să închei lăsându-vă cu următoarea întrebare: „În a cărui mână se află tabloul de comandă al generatoarelor dumneavoastră: în mâna dumneavoastră sau în mâna Duhului Sfânt?”
un mic raspuns
Imi cer iertare pentru versetele lipsa o sa fac tot posibilul ca predica sa fie revizuita. si as vrea sa mai adaug cate ceva la comentariul de mai sus:
"Cum poate omul sa nu fie stapan pe faptele sale?" Daca ar fi fost asa atunci de ce Dumnezeu ia alungat pe Adam si Eva din gradina dupa ce au gustat din fructul interzis si astfel au incalcat porunca lui Dumnezeu? Trebuia de pedepsit numai duhul care ia indemnat la fapta de neascultare, iar pentru Adam si Eva se putea de tinut o mica "lectie" si cu asta sa se termine totul. Insa nu a fost asa. Imparatul David de ce a fost pedepsit cand a facut numaratoarea sau cand a pacatuit cu Bat-Saba? Omul poate sa faca sau poate sa nu faca ceia ce il indeamna duhul. Fiindca noi putem sa ne impotrivim sau sa ascultam de duhul respectiv. Si asta se numeste - Vointa libera. Si apostolul Petru ne spune ca: "sa fim treji sa veghem si sa ne impotrimvim diavollului tari in credinta."(1 Petru 5:8-9). . Dupa cum stim diavolul este DUH, nu are carne si oase? Si inca un lucru: de ce un credincios care are arvuna Duhului Sfant pentru ziua rascumpararii si Biblia ne spune ca trupul lui este templul Duhului Sfant, uneori poate sa aiba in viata si manie, invidie, ura, dragoste de bani, neascultare s.a.? Oare Duhul Sfant il indeamna la faptele acestea? Nu cred. De aceia am spus ca noi ca si credinciosi hotaram sa ascultam de Duhul Sfant care ne indreapta privirea si inimile catre Dumnezeu sau sa ascult de omul vechi care doreste ca eu cel mai mult sa ascult de alt stapan. Si in incheiere, apostolul Pavel ne spune in 2Corinteni 5:10 " Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare (persoana, nu duhul) sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut pe cand traia in trup" Deci fiecare din noi ca si copii ai Lui vom sta in fata scaunului de judecata, si noi voim fi intrebati nu duhul care ma indemnat la una sau alta.Si noi vom primi sau vom pierde rasplata, nu duhul.
Domnul sa va binecuvinteze
Adăugat în 20/10/2009
Statistici
  • Vizualizări: 2434
  • Export PDF: 3
  • Comentarii: 1
Opțiuni